Archive for the Povesti Category

Iubire.

Posted in Povesti, Sentimente, Uncategorized on October 12, 2012 by ~ ahvie

…Drumul iubirii e anevoios si plin de trairi care de care mai diferite.

In fata iubirii trebuie intotdeauna sa te prezinti fericit.. nimeni nu se indragosteste de lacrimile tale, ci de zambetul tau.. pentru ca oricui ii place sa vada o persoana fericita, nu? Oricat de multe obstacole ar fi trebuie sa mergi inainte pentru ca acestea nu fac decat sa iti intareasca relatia cu persoana pe care o indragesti. Bineinteles, asta nu se intampla intotdeauna, pentru ca, asa cum e si vorba din popor :  “Ce-i mult strica ! ”

Cineva spunea ca Iubirea e un fum facut din arborii suspinelor. Purificata, e un foc in ochii celor care se iubesc. Tulburata, e o mare hranita cu lacrimile celor ce se indragesc. Si ce mai e ? E nebunia cea mai inteleapta, pentru ca ne face pe toti nebuni atunci cand cadem in plasa ei. Iubirea e minunata. Nimeni nu o sa o poata defini vreodata, dar pentru mine e modul in care ma privesti atunci cand stam impreuna.. e felul in care te fac sa razi, si cum as vrea sa nu o faci cu altii. E gelozia care se infiripa in capul meu si imi acapareaza gandurile, in momentele noastre de liniste. Sunt geloasa. Sunt geloasa pe parfumul tau pentru ca fiecare strop iti atinge pielea si ramane acolo, iar eu nu pot. Sunt geloasa pe patura ta, pentru ca atunci cand ti-e frig, o iei mereu in brate. Sunt geloasa pe fiecare fata ce te imbratiseaza sau se uita la tine. Sunt geloasa pe aerul pe care il respiri pentru ca ajunge in mici parti in inima ta. Dar asa sunt eu.. geloasa. Si oricat de bine cred ca te cunosc, nu e asa. Nici daca stai zilnic cu o persoana si ii urmaresti toate gesturile si actiunile, pentru o vreme indelungata, nu ai sa o cunosti. Buzele tale sunt un mister pentru ca nu stiu pe cine saruta.. ochii tai sunt un mister pentru ca nu stiu pe cine privesc, mainile tale sunt si ele, pentru ca nu stiu pe cine imbratiseaza. Iar tu, in toata fiinta ta, esti un mister.

Si trebuie sa iti recunosc ceva.. te-am iubit mai putin ieri. DA, mai putin. Mai putin decat o fac azi. Iar azi, te iubesc mai putin decat o voi face maine. Pentru ca fiecare zi care trece ma face sa te iubesc din ce in ce mai mult.

Mi-e pofta de tine. De sarutul tau. De buzele tale moi. De pielea ta fina. De flirt. De joc. De pielea de gaina cand te joci usor cu degetele pe pielea mea. De glumele noastre seci. De crizele pe care le avem. De imbratisarile tale calde. De afectiunea ta. Mi-e pofta sa te iubesc.

Si vreau sa ma iubesti. Asa mult, cum o fac si eu. Sa imi arati asta. Sa ma iubesti mai mult decat pe o oarecare alta din trecutul tau. Iar pe viitor, nu vreau sa fiu doar ” o fata din trecut”..

# Ahvie.

 

Advertisements

Cu tine.

Posted in Aberatii, minciuni, Nicaieri, Povesti, Sentimente, Uncategorized on February 27, 2012 by ~ ahvie

Iar nu am mai scris de mult..

A nins.. si tot singura am fost.. nu ai fost aici cand am avut nevoie de tine. Nici nu mai vreau asta. Nici nu mai visez la asta.

Urasc toate cuplurile si toate promisiunile pe care si le fac, pentru ca nimic nu tine, oricat de mult ar incerca. Stiu ca sunt rea, dar asta cred.. si sincer, toti vor sa te dezamageasca.. sa iti ruineze visele, sa iti scufunde toate corabiile, sa te lase sa plutesti in deriva mai mult decat pana acum..

Si toate relatiile se termina de obicei cu : “Ramanem prieteni. O sa te ajut cand ai nevoie de mine, iti promit ! ” Pe dracu’ !  Ca unii nici de atat nu sunt in stare. Nici macar sa isi tina ultima promisiune.

Mi-am jurat ca nu mai iubesc. Si am incercat. Nu pot sa imi dau seama daca am facut asta, sau e doar teama de singuratate. Si tind sa cred ca e a doua varianta. Da, imi e frica de singuratate..

Vreau din nou sa iubesc si sa nu stiu pe cine. Macar atat. TU, persoana pe care o astept.. vino mai repede. Vreau sa iti vad stelutele in gene si in par atunci cand ninge. Sa vad cum razele de soare iti ating usor fata.. sa imi spui ca ma iubesti si ca indiferent de ce as face, ma vei iubi mereu. Si vreau sa fie asa. Sa vrei sa fi al meu (si doar al meu ). Si stii ce mai vreau? Cum am spus si acum ceva timp.. Vreau sa unesc stelele si sa scriu cu ele : Te iubesc! Si da, al naibii de mult !Vreau sa ma certi, sa ne certam din nimicuri, sa ne despartim si sa ne impacam dupa cateva ore, sa mergem in locuri in care nu am mai fost, si sa ne ratacim. Da, vreau sa ma ratacesc.. cu tine.

Vreau sa fiu imbratisata.. iar.

# Ahvie.

Capitol nou.

Posted in Aberatii, amintiri, Nicaieri, Povesti, Sentimente, Uitare, Uncategorized on January 23, 2012 by ~ ahvie

” Lumea ne poate face invizibili. Curajul ne poate face incredibili. Dragostea ne poate face invincibili. “

Poate ca este adevarat cand zic ca ma refugiez aici doar cand am nevoie de asta. Adica doar cand am nevoie. Si asa e, pentru ca atunci cand o duc prost, aici scriu. Si nu imi pasa de ce credeti voi. E singurul loc in care pot sa zic tot ce am pe suflet fara ca cineva sa ma critice. E singurul loc in care pot sa povestesc si sa aberez si sa vorbesc de cei pe care i-am pierdut, sau sunt pe cale sa ii pierd.
As vrea sa incep prin a imi cere scuze, fiind primul post pe anul asta. Sa imi cer scuze de la toti cei pe care i-am suparat prin diferite moduri ( mai ales pe tine…nu inteleg de ce am fost asa imatura. Poate ca imi era doar frica sa nu te pierd.. si tocmai asta am reusit. Si de ce imi era frica? Pentru ca nu sunt mai multi de “TU”. Esti unul singur. Tocmai de-aia. Stiu ca am fost incapatanata si greu de inteles, te-am dezamagit complet si nu m-am tinut de promisiuni. Dar oricate tampenii am facut, te-am iubit mai mult decat orice. Si inca o fac. As vrea sa mai iesim, sa ma certi si sa tipi la mine, si sa te crizezi cum faceai de obicei. Da, mi-e dor de asta. Dar decat sa nimic.. macar atat sa faci. ) Oh, cam lunga paranteza…
O alta scuza trebuie adresata persoanei care imi citeste blogul in acest moment, pentru ca stiu ca ai incercat sa intelegi macar un pic, dar nu ai putut.. nimeni nu ar putea.
E absurd. Gandirea mea de copil mic cateodata, copil prost si naiv, care face ce il duce capul.. ma duce fix unde nu vreau. As vrea sa va citesc, sa stiu ce ganditi in clipa asta. As vrea sa stiu ce e adevarat din tot ce poti tu sa spui.

    Vreau o imbratisare..
    Vreau sa… nu conteaza.

Cate aberatii..
Si revenind.. e timpul sa devin de gheata. De azi nu mai pot fi trista, desi mi-e foarte dor de tine.
Viata iti ofera 1000 de sanse. Tot ce trebuie sa faci e sa alegi una. Si am ales-o. Dar nu pe cea pe care o vroiam.
Blogul asta o sa devina in totalitate pentru tine, daca o mai tin mult asa. Stiu ca dau dovada de slabiciune si toate cele.. ca ajung sa fiu mai jos decat nimicul care sunt deja in ochii tai.. dar nu imi pasa ce o sa crezi. Imi ajunge sa ma tot gandesc la tine si la ce ai crede. ( “Ce ar spune daca as face asta? ” )

Cat despre mine, visez la o iubire, si cand o gasesc, fug mancand pamantul. Imi place sa cuceresc si pe urma sa o las balta, ca mai apoi sa regret. Si dupa ce o pierd, imi dau seama si fac tot posibilul sa gasesc o cale de impacare, chiar daca stiu ca nu are rost. Patetic.

Ajunge. E ultimul.
Ce ar trebui sa fac ? Sa scriu despre cat de mult mi-ar placea sa ma lase sa-l iubesc?  Ca mi-e dor de el in fiecare secunda? Ca as vrea sa fie..el, sa fie frumos, simplu, normal? Sa povestesc despre nebunia pura din orele petrecute impreuna?
Sau nu….sa nu…sa mai astept? Sa nu mai visez?
Patetic.

# Ahvie

Tu.

Posted in Aberatii, amintiri, Povesti, Sentimente, Uncategorized on November 6, 2011 by ~ ahvie

Mi-e dor de tine.

Am incercat sa te inlocuiesc cu altii, dar nu am reusit. Am zis ca poate e adevarat ce zice lumea ca “cui pe cui se scoate” dar nu e asa.

Nu o sa stau acum sa plang pe bloguri. Nu are rost, tu oricum nu stii ca e vorba de tine. Nu am chef sa fac nimic.

Weekendul asta am avut timp sa ma relaxez. Chiar daca trebuia sa o fac cu tine, si ar fi fost perfect, dar nu a fost sa fie. Asa ca am gasit altceva de facut. Am avut destul timp sa ma gandesc .. imi e dor de tine. Poate chiar mai mult decat ar trebui. Mult mai mult.

Iti invidiez perna. Si patul. Si tot ce atingi si iubesti in mod constant. Invidiez persoanele alaturi de care te simti bine, si cele care te fac sa razi. Invidiez soarele ca iti atinge fata in fiecare zi, invidiez fiecare lant al tau ca iti mangaie gatul si fiecare tigara ca iti atinge buzele. Iti invidiez prietenii cei mai buni si fiecare fata care te-a imbratisat pana acum. 

Te vreau langa mine. Acum, si mereu. Vreau sa ma imbratisezi si sa ma ghemuiesc in bratele tale. Ma tot intreb daca ma mai iubesti. Sau poate nu m-ai iubit niciodata.Dar poate ma placi, sau poate doar simti ceva pentru mine. Asa e?

Vreau sa ma iubesti. MULT. Sa nu iti pese de altele si sa vorbim in fiecare zi, de cat de multe ori putem. Nici mie nu o sa imi pese de altii. Chiar nu.

Nici nu stiu de ce mai scriu.. tu oricum nu crezi (si nu vezi ) nimiiiiic . Si pot sa iti spun si numele, tu tot nu o sa crezi ca e pentru tine. Si o sa iti spui : “Nu sunt eu singurul.  ”

Astept sa spui ceva. Niciodata nu o  faci si nu zici nimic. Ma ignori. Parca nu as exista pentru tine. Dar atunci cand o fac, ma simt regina.

” Hai, indragosteste-ma de tine ! ”

# Ahvie.

Rutina.

Posted in Aberatii, amintiri, Povesti, Sentimente, Uitare, Uncategorized on April 2, 2011 by ~ ahvie

Mergem in micile noastre casute, cu mai multe camere in care ne putem inchipui ca lumea e a noastra, pentru ca nimeni nu ne poate spune ce sa facem.

Pentru ca asa e.

Pentru ca mergem in fiecare zi pe acelasi drum pustiit de trecerea timpului, aceeasi strada neinsufletita. Spunem ca ne-am saturat de rutina, dar nu facem nimic sa schimbam asta. Nu facem nimic sa iesim din ea.

Desi, oricat am incerca, nimic din ceea ce se intampla nu se poate schimba. ” Asa a fost sa fie”, si impacandu-ne cu ideea, trecem mai departe.

As vrea sa pot da timpul inapoi.. da, am scris asta de nenumarate ori.. dar asta vreau !

Tii minte cand vroiam ceva si nu stiam ce? Ei bine, nu stiu ce vroiam atunci, dar stiu ce vreau acum. Vreau sa am puterea de a schimba ceva cand am eu impresia ca nu e bine. As face orice pentru ca momentele de singuratate sa dispara, iar cele impreuna cu TINE sa nu mai fie.

Dar nu.. poate ca toata viata pe care urma sa o am, se va termina maine, si nu voi apuca niciodata sa fac ce aveam in gand.

M-am plictisit de singuratatea din jurul meu, pentru ca oricat de fericita as fi, multumita cu ce am, e acel CEVA care imi lipseste, si tot revine in mintea mea.

Urasc sa imi aduc aminte de toate visele pe care le aveam si toate chestiile planuite, care, eventual, au fost purtate de vant..

De unde atata pesimism ? NU STIU.

Si poate ti se pare ca sunt trista, si melancolica, si orice-mai-vrei-tu, dar.. GRESESTI.

# Ahvie.

! Si de voi, tot imi e dor..

Fantastic.

Posted in Aberatii, amintiri, Nicaieri, Povesti, Sentimente, Uitare, Uncategorized on January 3, 2011 by ~ ahvie

Am renuntat. De data asta pe bune.

Am renuntat la tine, am renuntat la desen si la cantat. Nu mai vreau nimic.

Iar ma simt oribil. Asa, de inceput de an. Fantastic.

 Ma simt parasita, folosita si aruncata intr-un colt din care nimeni nu ma poate lua si re-folosi. M-am saturat de asta. M-am saturat de toate amintirile cu voi, “minunatii” care  ma fac sa ma simt asa, cateodata. Va multumesc ! . Stii de cate ori am spus ca nu imi mai pasa, ca fiecare o ia pe drumul lui, si .. soarta? Dar nu. Eu trebuie sa ma intorc in acest nenorocit de timp, si sa nu dau drumul niciunei chestii, oricat de mici ar fi. De ce nu pot pur si simplu sa uit ?! Ar fi mult mai usor.

NU vreau sa intelegeti prin asta ca sufar dupa voi. Nu. E cu totul altceva. Imi e dor de voi si toate iesirile noastre, dar nu, nu se compara. Pentru ca dorul e mai putin aici.

Si totusi.. BUN VENIT, 2011 !!

# Ahvie

Dezamagire.

Posted in Aberatii, amintiri, minciuni, Povesti, Sentimente, Uitare, Uncategorized on December 26, 2010 by ~ ahvie

Stii ce ma enerveaza? Ca voi toate, ii iertati pentru ca iubiti. Dar eu nu sunt asa. Eu tocmai asta nu fac. Si daca m-ai iubit, de ce mortii ma-tii m-ai tradat ?! Mda, poate m-ai iubit, dar nu destul, si ai crezut ca e ok, ca merge si asa. Ei bine, afla ca nu merge. Ori destul, ori deloc. Poate ai crezut ca uit. Dar nu uit. Si asa, am inlocuit toate amintirile frumoase dupa care tanjeam, cu amintiri oribile, groaznice, tocmai pentru a nu ma mai gandi la tine.

Dar sunt cuvinte care nu mor niciodata, si care revin cu orice anotimp, cu fiecare stea care cade, cu orice adiere si orice picatura..  Stii bine ca nu ma va durea niciodata atunci cand voi spune ceva.

Ma trantesc in pat. Imi pun capul pe perna si imi ascult inima batand cu putere in piept, gata sa iasa afara si sa urle.

Visez..

Respir greu, si nu pot sa inchid ochii. Ma ridic si imi intorc privirea spre geamul aburit. Ma duc sa il sterg, si descopar ca, ascunsa in spatele aburilor, e o banca pe malul marii. Parca teleghidata, imi iau repede haina si ies. Ma asez pe marginea bancii si ma uit la spatiul gol de langa mine. Mi-as dori sa fi aici. Imi e dor de toate chestiile alea siropoase, de toate imbratisarile si sarutarile. Nu neaparat de la tine. Nu stiu, de la oricine. Dar vreau sa fie de la cineva care sa ma iubeasca. Mai mult decat o faceai tu.

Ma uit cum valurile se apropie incet de mine. Spuma lor alba devine din ce in ce mai nervoasa, parca ar vrea sa se razbune. Dar de ce?

Nu e nimeni in jur. Ma intreb cum ar fi daca m-as duce incet spre valuri si as intra in apa.. si as merge. Da, fara sa simt nimic. Cui i-ar fi dor de mine? Deja stiu cui o sa ii para rau, cine o sa planga, cine o sa rada, ce replici o sa aiba fiecare..

hm..

Maine o sa fiu mai insensibila, apoi poimaine nu o sa ma mai impresioneze nimic si nimeni, pana cand, intr-o zi, o sa trec prin lume nepasandu-mi de nimeni si nimic.

Asta vrei ?

Asta o sa ai. Tu doar spune-mi.

# Ahvie