Archive for the minciuni Category

Cu tine.

Posted in Aberatii, minciuni, Nicaieri, Povesti, Sentimente, Uncategorized on February 27, 2012 by ~ ahvie

Iar nu am mai scris de mult..

A nins.. si tot singura am fost.. nu ai fost aici cand am avut nevoie de tine. Nici nu mai vreau asta. Nici nu mai visez la asta.

Urasc toate cuplurile si toate promisiunile pe care si le fac, pentru ca nimic nu tine, oricat de mult ar incerca. Stiu ca sunt rea, dar asta cred.. si sincer, toti vor sa te dezamageasca.. sa iti ruineze visele, sa iti scufunde toate corabiile, sa te lase sa plutesti in deriva mai mult decat pana acum..

Si toate relatiile se termina de obicei cu : “Ramanem prieteni. O sa te ajut cand ai nevoie de mine, iti promit ! ” Pe dracu’ !  Ca unii nici de atat nu sunt in stare. Nici macar sa isi tina ultima promisiune.

Mi-am jurat ca nu mai iubesc. Si am incercat. Nu pot sa imi dau seama daca am facut asta, sau e doar teama de singuratate. Si tind sa cred ca e a doua varianta. Da, imi e frica de singuratate..

Vreau din nou sa iubesc si sa nu stiu pe cine. Macar atat. TU, persoana pe care o astept.. vino mai repede. Vreau sa iti vad stelutele in gene si in par atunci cand ninge. Sa vad cum razele de soare iti ating usor fata.. sa imi spui ca ma iubesti si ca indiferent de ce as face, ma vei iubi mereu. Si vreau sa fie asa. Sa vrei sa fi al meu (si doar al meu ). Si stii ce mai vreau? Cum am spus si acum ceva timp.. Vreau sa unesc stelele si sa scriu cu ele : Te iubesc! Si da, al naibii de mult !Vreau sa ma certi, sa ne certam din nimicuri, sa ne despartim si sa ne impacam dupa cateva ore, sa mergem in locuri in care nu am mai fost, si sa ne ratacim. Da, vreau sa ma ratacesc.. cu tine.

Vreau sa fiu imbratisata.. iar.

# Ahvie.

Advertisements

Iar ?!

Posted in Aberatii, amintiri, minciuni, Nicaieri, Sentimente, Uitare, Uncategorized on March 26, 2011 by ~ ahvie

Acum chiar nu am scris de mult timp.S-au intamplat multe..

Da, recunosc. Sunt asa cum spui tu : o persoana egocentrista, care vrea tot timpul sa fie in centrul atentiei, care ar face orice numai sa fie ea fericita, imatura, care s-a schimbat enorm fara ca tu sa afli de ce, care acum se indreapta cu pasi repezi spre Nicaieri.

Nu mai stiu daca are rost sa lupt din moment ce tu imi intorci spatele de fiecare data. Eu de ce as continua cu asta?

Sunt cuvinte pe care le spunem fara sa le simtim.. sunt cuvinte care orice  s-ar intampla, noi vrem sa le auzim, si nu de la o persoana.. oarecare. Chiar conteaza asta. Stiai ?

Nu mai pot. Tu ma faci sa vreau sa repet momentele alea de sute de ori. Nu m-as satura niciodata. Nici de tine, nici de ploaie, nici de tigarile cu Nestea. De ce de fiecare data cand ma indragostesc trebuie sa vina cineva si sa strice totul? Vreau sa te prind in jocurile mele, in plasa mea, si sa te fac sa iti doresti .. aaah. Nici nu vreau sa iti doresti sa pleci. Nu te las EU sa vrei ! Vreau sa fii asa cum sunt eu.. cu tine.

Chiar vreau sa inteleg de ce te iubesc. Stii bine ca o fac, enorm de mult. Cu mult deasupra nivelului pe care mi-l stabilisem. Iar ma poarta gandul pe mari straine, cu panzele ridicate, avansand rapid prin valurile albe.  Vreau sa te urasc. Stii cat de mult vreau asta ?! Al naibii de mult. .. nu stiu.

Vreau ca tu sa fi aici acum, vreau sa nu mai fi trist, vreau sa te bucuri din plin de fiecare moment din viata ta. Amintirile incep sa se reintoarca in mintea mea, fara ca eu sa el pot controla. Amintiri.. care dupa mult timp in care te chinui sa ti le scoti din cap, apar din senin in mintea ta.

Si nu.. tot NU e pentru tine.

# Ahvie

Dezamagire.

Posted in Aberatii, amintiri, minciuni, Povesti, Sentimente, Uitare, Uncategorized on December 26, 2010 by ~ ahvie

Stii ce ma enerveaza? Ca voi toate, ii iertati pentru ca iubiti. Dar eu nu sunt asa. Eu tocmai asta nu fac. Si daca m-ai iubit, de ce mortii ma-tii m-ai tradat ?! Mda, poate m-ai iubit, dar nu destul, si ai crezut ca e ok, ca merge si asa. Ei bine, afla ca nu merge. Ori destul, ori deloc. Poate ai crezut ca uit. Dar nu uit. Si asa, am inlocuit toate amintirile frumoase dupa care tanjeam, cu amintiri oribile, groaznice, tocmai pentru a nu ma mai gandi la tine.

Dar sunt cuvinte care nu mor niciodata, si care revin cu orice anotimp, cu fiecare stea care cade, cu orice adiere si orice picatura..  Stii bine ca nu ma va durea niciodata atunci cand voi spune ceva.

Ma trantesc in pat. Imi pun capul pe perna si imi ascult inima batand cu putere in piept, gata sa iasa afara si sa urle.

Visez..

Respir greu, si nu pot sa inchid ochii. Ma ridic si imi intorc privirea spre geamul aburit. Ma duc sa il sterg, si descopar ca, ascunsa in spatele aburilor, e o banca pe malul marii. Parca teleghidata, imi iau repede haina si ies. Ma asez pe marginea bancii si ma uit la spatiul gol de langa mine. Mi-as dori sa fi aici. Imi e dor de toate chestiile alea siropoase, de toate imbratisarile si sarutarile. Nu neaparat de la tine. Nu stiu, de la oricine. Dar vreau sa fie de la cineva care sa ma iubeasca. Mai mult decat o faceai tu.

Ma uit cum valurile se apropie incet de mine. Spuma lor alba devine din ce in ce mai nervoasa, parca ar vrea sa se razbune. Dar de ce?

Nu e nimeni in jur. Ma intreb cum ar fi daca m-as duce incet spre valuri si as intra in apa.. si as merge. Da, fara sa simt nimic. Cui i-ar fi dor de mine? Deja stiu cui o sa ii para rau, cine o sa planga, cine o sa rada, ce replici o sa aiba fiecare..

hm..

Maine o sa fiu mai insensibila, apoi poimaine nu o sa ma mai impresioneze nimic si nimeni, pana cand, intr-o zi, o sa trec prin lume nepasandu-mi de nimeni si nimic.

Asta vrei ?

Asta o sa ai. Tu doar spune-mi.

# Ahvie

Zăpada.

Posted in Aberatii, minciuni, Nicaieri, Povesti, Uncategorized on December 23, 2010 by ~ ahvie

Sunt in Nicaieri. Iar am ajuns acolo. Stau in apartamentul meu de la ultimul etaj al celui mai inalt bloc, si ma uit in jos. Podeaua transparenta face totul sa para a fi mai departe decat e, totul pierzandu-se printre micile particule inghetate. Ma simt regina fulgilor.

Se pierd si ei in drumul spre Intuneric, fiind aruncati violent dintr-o parte in alta a strazii, izbindu-se de geamurile blocurilor.

Mana mea stanga, care odata era lipita de geamul inghetat, loveste acum incet podeaua de sticla. Ma gandesc cum ar fi sa fiu si eu un fulg, sa ma lupt importiva naturii, propriei mame, si subit ma lovesc. Capul meu loveste sticla unde odata stateau picioarele, si ma uit in sus. Am cazut.

Ochii-mi nedumeriti se uita in toate directiile si vad aceeasi chestie : zapada. Da, zapada aia alba si imaculata, care odata scufundata in intunericul etern, devine gri.

Ma las purtata de vantul puternic, printre vise spulberate si minciuni, povesti nemuritoare intre 2 persoane.

As putea abera de asta toata ziua.. cum cele doua persoane isi gasesc sfarsitul intr-un colt al lumii, cum unul este indiferent si celalalt sufera.

Plec mai departe. Vantul ma poarta spre cai inalte, si ma coboara usor in cai spiralate, gratioase. Cad incet, si ajung langa ceilalti fulgi, dar nu le spun nimic. Ma uit urat, nedumerita, la ei, si astept sa imi spuna ceva.

Nu simt nimic.

Ma trezesc din micul meu vis cu ochii deschisi, si totusi, nu simt nimic. Dar, prin ochii mei colorati, zapada se vede altfel.. fiecare fulg prinde o alta culoare, si de la etajul 113,  Nicaieri-ul prinde viata, avand mii si mii de culori.

De ce nu putem fi si noi, cate un fulg care sa se rataceasca pe strazile vantului, iar atunci cand planeaza incetisor deasupra unui loc, sa privim partea buna ? Ei stiu ca o sa moara odata cu venirea fierbinte a soarelui, dar se bucura de fiecare moment al vietii lor scurte. Nu se lupta pe ritmurile viscolului inabusitor, in vazul pomilor goi ce se leagana in raceala bucatilor de suflet vii.

# Ahvie.

Huh.

Posted in Aberatii, minciuni, Nicaieri, Sentimente, Uncategorized on December 12, 2010 by ~ ahvie

Ma simt singura. Simt cum totul in jurul meu se innegreste dupa care devine transparent. Totul e ca un vis din care nu mai ies odata, un vis cu partile lui bune, si cu partile rele.

Nu, nu am nimic special, si terminati cu asta ! Doar faptul ca sunt EU, ca sunt atat de ignoranta si insensibila cateodata, sau extrem de sensibila, atunci cand orice mi-ai spune simt ca ma poate schimba pentru totdeauna, sau ca ma poate rani in vreun fel.. nu, nu ma diferentiaza de ele, celelalte persoane.

Urasc iarna. Urasc faptul ca ceea ce imi doresc cel mai mult de la viata, eu nu pot avea. Deci, exact ce vreau ! Sau am, dar nu pot sa imi dau seama pana nu pierd..

Imi imaginez viata ca fiind o chestie simpla. Foarte simpla chiar. Adica, de exemplu cand suntem suparati. Majoritatea ne luam micile casti, le punem in urechi si ascultam melodia preferata de N-spe mii de ori, in speranta ca ne va face fericiti. Simtim cum ne trimite deaupra Nicaieri-ului inca de la primele note, pentru ca apoi sa ne usuram caderea in abisul etern. Ori asta, ori ne induce si mai mult in starea de depresie minora pe care o aveam.  Stim prea bine ca nu ne putem schimba starile dupa cum bate vantul.

Visez la Vara.. vreau sa adorm cu tine pe plaja..

Vreau sa ma trezesc tot asa, cu bratele tale in jurul meu, cu sunetul valurilor care ajung pe mal. Vreau sa alunec pe iarba uda, pe care nu demult dormeam, si sa ma enervez razand.

Iar tu iti afundai gandurile nerostite in doua cuvinte : vara trecuta.

Cat despre tine, urasc faptul ca te-am iubit atat de mult.

Vreau in brate. Cu disperare.

# Ahvie.

“Noi.”

Posted in amintiri, minciuni, Uitare, Uncategorized on November 13, 2010 by ~ ahvie

Amintiri.

Prea multe amintiri. Dispari odata din mintea mea ! Si tu la fel ! Da, amandoi ! Plecati si luati-va toate amintirile cu voi, toate momentele petrecute impreuna. Dispareti..

Atatea minciuni si atatea aberatii.. .  “Forever”.. ? right.

De ce trebuie sa fie asa? De ce trebuie ca totul sa se destrame, nu conteaza cat de repede, tot adevarul fiind invadat de minciuni, chestii spuse la nimereala doar pentru ca sa ne simtim bine pe moment. “O picatura de fericire e mai importanta decat un ocean de tristete”. Glumesti ?! Nu e. Si de ce nu e invers? De ce sa nu fie picatura de tristete in oceanul de fericire?

Cat despre Adevar, si el e o minciuna. E o incertitudine.

Alergam ca prostii o viata intreaga dupa raspunsuri,alergam ca niste idioti dupa fel si fel de lucruri tampite dar marete….. Dar sentimentele si inima, ce se intampla cu ele?
E destul de usor sa ranesti, e destul de usor sa spui o vorba rea, e destul de usor sa intorci spatele si sa pleci. Insa de ce e al dracului de greu sa ne intoarcem inapoi? De ce atunci cand vrem sa ne intoarcem suntem tratati cu ignoranta si devenim tot mai ambitiosi sa ajungem inapoi?

>Pentru ca am jurat ca am sa te iubesc mereu, si asta fac. As vrea sa te urasc, as vrea sa sterg tot si sa uit ca te-am cunoscut vreodata, as vrea sa cred ca nu sa intamplat nimic si ca tu nu existi, vreau sa cred ca a fost doar o chestie care s-a incheiat urat, si sa deschid ochii si sa fie totul cum era inainte sa te cunosc, insa nu reusesc.<

Singura solutie este sa las nenorocitul asta de timp sa treaca.As vrea sa te ciufulesc,sa te imbratisez si sa nu iti mai dau drumul.As vrea sa vin in mijlocul intersectiei si sa te strig pana cand ultimul sunet sa va raspandi la etajul tau.

Bun, deci uite ca a trecut si asta… ziua aia in care povestea mea de dragoste a inceput.Spun povestea “mea”,nu povestea “noastra”…pentru ca nu mai e de mult povestea noastra.in timp a devenit doar povestea mea. Bine, a fost povestea “noastra” cateva zile, dar acum tu deja nu mai faci parte de mult din cuvantul “noi” . am ramas doar eu. Eu si sentimentele mele. Eu si amintirile mele. Probabil asta trebuia sa se si intample. Nu asa se termina toate povestile de iubire? Unul pleaca, celalalt ramane prins in trecut,blocat intr-o iluzie pe care el o numeste “poveste de iubire”.

Sa spunem ca Te Urasc pentru ce esti cand nu esti cu mine. Though Hate is a strong word..

# Ahvie.

Cufundare in emotii..

Posted in amintiri, minciuni, Sentimente, Uitare, Uncategorized on October 23, 2010 by ~ ahvie

Nici acum nu imi vine sa cred cum ti se pot schimba asa-numitele tale  “sentimente”.

Stiu ca nu mai conteaza, asa cum nimeni nu mai merita nimic, cum nici eu nu merit. Urasc faptul ca am putut sa cred asa ceva..

Urasc ziua aia ploioasa de Iulie, urasc locul ala, urasc pana si sentimentul ala ciudat care m-a adus atat de aproape de tine. De ce intotdeauna eu trebuie sa fiu persoana careia ii pasa cel mai mult? De ce sa nu fi tu tipul caruia sa ii pese?.. Si eu sa pot sa te iubesc la fel de mult. Da, sigur, iti pasa si tie [la trecut, sau prezent, cum vrei tu] la fel de mult, cand o ploua cu pisici.

Cu toate ca as vrea sa se repete tot ce am facut… ma pun in locul tau. As fi facut la fel ? Nu cred. Nu as fi fost atat de indiferenta si nu te-as fi lasat numai pe tine sa dai semne de viata, si sa imi arati ca de fapt iti pasa. As fi facut ce am facut eu, de fapt.

Si acum ce? Tot ce mi-a ramas de facut e sa imi scriu iar aici tot ce gandesc, de parca ar fi fost prea multe post-uri fericite in ultima vreme. Aici, pe blogul asta pe care oricum nu il citeste nimeni.. si sa astept.

“Timpul le rezolva pe toate”. Mda, sigur, alta data.

DE CE IAR ?!

Nu mai suport !

6th time I screwed everything up. thank you for making my life perfect. Parea mai perfecta acum 4 luni… cand nu ne stiam asa. Sincer..

Si toate chestiile pe care le faceam.. Nu pot sa fac nimic sa opresc asta. E vina mea, iar. Ca de fiecare data.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu, nu urasc nimic. Doar le vreau inapoi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu te vreau sa imi ocupi timpul.

Nu te vreau sa imbatranim impreuna.

Nu te vreau sa imi pierzi noptile pustii.

Nu te vreau seara acasa cuminte.

Nu te vreau sa-mi gatesti cina.

Nu te vreau sa plang in bratele tale.

Nu te vreau pentru vacante sau concedii.

E o lista cu nu si un rand cu da..

Te vreau pe tine simplu, nediluat, ascuns, capricios,cu defecte, cu parul ciufulit dimineata, cu ochii luminati zambind…

Te iubesc.. ❤

xo

Ahvie.