Archive for January, 2012

Capitol nou.

Posted in Aberatii, amintiri, Nicaieri, Povesti, Sentimente, Uitare, Uncategorized on January 23, 2012 by ~ ahvie

” Lumea ne poate face invizibili. Curajul ne poate face incredibili. Dragostea ne poate face invincibili. “

Poate ca este adevarat cand zic ca ma refugiez aici doar cand am nevoie de asta. Adica doar cand am nevoie. Si asa e, pentru ca atunci cand o duc prost, aici scriu. Si nu imi pasa de ce credeti voi. E singurul loc in care pot sa zic tot ce am pe suflet fara ca cineva sa ma critice. E singurul loc in care pot sa povestesc si sa aberez si sa vorbesc de cei pe care i-am pierdut, sau sunt pe cale sa ii pierd.
As vrea sa incep prin a imi cere scuze, fiind primul post pe anul asta. Sa imi cer scuze de la toti cei pe care i-am suparat prin diferite moduri ( mai ales pe tine…nu inteleg de ce am fost asa imatura. Poate ca imi era doar frica sa nu te pierd.. si tocmai asta am reusit. Si de ce imi era frica? Pentru ca nu sunt mai multi de “TU”. Esti unul singur. Tocmai de-aia. Stiu ca am fost incapatanata si greu de inteles, te-am dezamagit complet si nu m-am tinut de promisiuni. Dar oricate tampenii am facut, te-am iubit mai mult decat orice. Si inca o fac. As vrea sa mai iesim, sa ma certi si sa tipi la mine, si sa te crizezi cum faceai de obicei. Da, mi-e dor de asta. Dar decat sa nimic.. macar atat sa faci. ) Oh, cam lunga paranteza…
O alta scuza trebuie adresata persoanei care imi citeste blogul in acest moment, pentru ca stiu ca ai incercat sa intelegi macar un pic, dar nu ai putut.. nimeni nu ar putea.
E absurd. Gandirea mea de copil mic cateodata, copil prost si naiv, care face ce il duce capul.. ma duce fix unde nu vreau. As vrea sa va citesc, sa stiu ce ganditi in clipa asta. As vrea sa stiu ce e adevarat din tot ce poti tu sa spui.

    Vreau o imbratisare..
    Vreau sa… nu conteaza.

Cate aberatii..
Si revenind.. e timpul sa devin de gheata. De azi nu mai pot fi trista, desi mi-e foarte dor de tine.
Viata iti ofera 1000 de sanse. Tot ce trebuie sa faci e sa alegi una. Si am ales-o. Dar nu pe cea pe care o vroiam.
Blogul asta o sa devina in totalitate pentru tine, daca o mai tin mult asa. Stiu ca dau dovada de slabiciune si toate cele.. ca ajung sa fiu mai jos decat nimicul care sunt deja in ochii tai.. dar nu imi pasa ce o sa crezi. Imi ajunge sa ma tot gandesc la tine si la ce ai crede. ( “Ce ar spune daca as face asta? ” )

Cat despre mine, visez la o iubire, si cand o gasesc, fug mancand pamantul. Imi place sa cuceresc si pe urma sa o las balta, ca mai apoi sa regret. Si dupa ce o pierd, imi dau seama si fac tot posibilul sa gasesc o cale de impacare, chiar daca stiu ca nu are rost. Patetic.

Ajunge. E ultimul.
Ce ar trebui sa fac ? Sa scriu despre cat de mult mi-ar placea sa ma lase sa-l iubesc?  Ca mi-e dor de el in fiecare secunda? Ca as vrea sa fie..el, sa fie frumos, simplu, normal? Sa povestesc despre nebunia pura din orele petrecute impreuna?
Sau nu….sa nu…sa mai astept? Sa nu mai visez?
Patetic.

# Ahvie