Archive for April, 2011

Life

Posted in Uncategorized on April 22, 2011 by ~ ahvie

Nu stiu cum ar trebui sa incep asta.. 

Nu vreau ca tu, odata ce ai deschis asta, sa citesti doua-trei randuri si sa te plictisesti de ea. Nu. Vreau ca tu sa te regasesti oarecum, cat de cat in cuvintele mele, si daca nu faci asta vreau doar sa stii .. DESPRE MINE.

Nu vreau sa ma apuc de scris o carte pe care sa nu o citeasca nimeni. Nu visez nici la popularitate maxima, ci vreau doar sa scriu ce simt si sa va deschid ochii.. sa nu faceti aceleasi greseli ca si mine. Sau… voi trageti concluziile.. 

Oricum, la cei saisprezece ani ai mei, nu cred ca stiu prea multe. 

Cum m-am apucat de scris asta ? Ca orice adolescent care gandeste ca mine, cand nu are ce face, scrie.. unde nimereste. Pe banca, in banca, in gand, pe caiet, intr-un document pe PC. .. oriunde. 

Introduceri ? Asta ar trebui sa scriu ?! De ce ? De ce sa fiu si eu ca toti ceilalti, sa ne incadram toti in aceleasi tipare ? Uite… deja sunt prea multe intrebari. Stii ca sunt carti in care, in cele 2 milioane 4 sute 8 zeci si 7 de pagini, nu gasesti o singura intrebare !

Nu conteazaaa..Ce vreau sa fac cu viata mea ?

De mai mult de 3 ore ma gandesc la asta. Nu ma pot imagina pe mine in viitor, facand ceva.. cam, toata viata. 

Sa merg zilnic in acelasi loc, sa intru pe aceeasi usa (pe care mi-o inchipui fiind un maro sau galben pal ), sa ma asez pe acelasi scaun alb, la acelasi birou, si sa ma uit pe acelasi geam… cum sa faci asta zilnic ? 

E mai rau decat atunci cand vii acasa. 

Si stim cu totii cum e acasa. Cunoastem starea de plictiseala majora pe care o avem, stim ca nu e nimic de facut, si ce facem ? Nimic.   

*

Imi vreau prietenii inapoi. Pe toti. Mi-e dor de voi.. da, pe voi.. va vreau inapoi. 

Vreau sa mai stam ore in sir afara, sa radem de orice, si cand nu zice nimeni nimic, sa stam si sa ne uitam unii la altii cum facem de obicei, dupa care sa intrebam : X, de ce nu zici nimic ?

Iar raspunsul o sa fie intotdeauna : Ce vrei sa zic ?

Dupa care urmeaza un sir de priviri lungi, si unul din noi vine cu o idee. Dar nu eu. Nu sunt buna la dat idei sau pornit subiecte de vorba. 

Ma gandesc ca toate astea se intampla cu un rost.. 

 

 

Un om cu o carte si un calculator in fata.. In camera e tacere.

Ma chinui sa scriu ceva, dar nu stiu de ce, cand eu de fapt vreau sa scriu cu totul si cu totul altceva. Vreau sa fac ceea ce visez, vreau sa desenez cu ochii inchisi pe peretii pleoapelor, vreau sa sarut incet coltul buzelor tale, pentru ca apoi sa le musc cat pot eu de tare.  Dupa care tu, sa iti infasori rapid bratele in jurul mijlocului meu si sa nu imi mai dai drumul. Vreau sa ma iubesti, asa cum nu ai mai facut-o niciodata. Vreau ca de fiecare data cand te uiti la mine sa fie ca si cum ar fi prima oara cand ma vezi. Sa nu te saturi de mine, si nici eu sa nu ma satur niciodata de tine. 

# Ahvie 

.

Posted in Uncategorized on April 3, 2011 by ~ ahvie

Rutina.

Posted in Aberatii, amintiri, Povesti, Sentimente, Uitare, Uncategorized on April 2, 2011 by ~ ahvie

Mergem in micile noastre casute, cu mai multe camere in care ne putem inchipui ca lumea e a noastra, pentru ca nimeni nu ne poate spune ce sa facem.

Pentru ca asa e.

Pentru ca mergem in fiecare zi pe acelasi drum pustiit de trecerea timpului, aceeasi strada neinsufletita. Spunem ca ne-am saturat de rutina, dar nu facem nimic sa schimbam asta. Nu facem nimic sa iesim din ea.

Desi, oricat am incerca, nimic din ceea ce se intampla nu se poate schimba. ” Asa a fost sa fie”, si impacandu-ne cu ideea, trecem mai departe.

As vrea sa pot da timpul inapoi.. da, am scris asta de nenumarate ori.. dar asta vreau !

Tii minte cand vroiam ceva si nu stiam ce? Ei bine, nu stiu ce vroiam atunci, dar stiu ce vreau acum. Vreau sa am puterea de a schimba ceva cand am eu impresia ca nu e bine. As face orice pentru ca momentele de singuratate sa dispara, iar cele impreuna cu TINE sa nu mai fie.

Dar nu.. poate ca toata viata pe care urma sa o am, se va termina maine, si nu voi apuca niciodata sa fac ce aveam in gand.

M-am plictisit de singuratatea din jurul meu, pentru ca oricat de fericita as fi, multumita cu ce am, e acel CEVA care imi lipseste, si tot revine in mintea mea.

Urasc sa imi aduc aminte de toate visele pe care le aveam si toate chestiile planuite, care, eventual, au fost purtate de vant..

De unde atata pesimism ? NU STIU.

Si poate ti se pare ca sunt trista, si melancolica, si orice-mai-vrei-tu, dar.. GRESESTI.

# Ahvie.

! Si de voi, tot imi e dor..