Archive for February, 2011

Fata cu tigara.

Posted in Uncategorized on February 14, 2011 by ~ ahvie

E liniste.

Pe aleea intunecata se aude numai pacanitul creat de tocurile ei lovind asfaltul rece. Pasea incet. Visa la el cu ochii deschisi, stiind ca nu o sa il aiba niciodata.

Pe cine? Nici ea nu stie. Oricine. Pe care ea sa iubeasca, si el pe ea, la randul lui..

Vroia sa apara de nicaieri. Sa iasa de pe o alee laturalnica, sa o ia in brate, si sa ii sopteasca ceva frumos la ureche. Vroia ca buzele lui sa o sarute incet pe spate, apoi pe gat.. ajungand in final pe buzele ei date meticulos cu un rosu aprins.

Se trezeste la realitate cu ajutorul  micilor picaturi de ploaie ce se lovesc  incet de fata ei. Isi scoate o tigara. O prinde usor intre buze in timp ce isi cauta bricheta.

Isi aprinde tigara si priveste cum fumul se pierde in ceata deasa.

Tot visa la el. Tot visa la momentul in care el va veni si o va strange in brate si ii va spune ca totul e ok si ca nu se merita.

 

 

# Ahvie.

Regrete.

Posted in Aberatii, amintiri, Sentimente, Uitare, Uncategorized on February 9, 2011 by ~ ahvie

Ma crezi cand iti spun ca m-am saturat?

Ca vreau sa dispar asa,pur si simplu?

Vreau sa merg undeva unde nu ma cunoaste nimeni,unde nu cunosc pe nimeni,undeva unde pot sa arat o alta latura a mea,unde sa cunosc oameni noi care nu stiu cum ma simt si care ma ranesc,care ma fac sa plang si care ma dezamagesc! O lume noua unde nimeni nu ma poate demoraliza,unde pot sa invat lucruri noi,alti oameni,iubiri si prietenii … ma crezi nebuna nu?

Poate sunt dar asta vreau acum !

Vreau sa se termine odata a 10-a si sa intru a 11-a, vreau sa am noi vise si noi credinte,vreau sa devin persoana care vreau sa fiu si pe care o vor si ceilalti , o persoana responsabila si calma,sigura pe ea si zambitoare. M-am saturat sa ma uit in oglinda si sa vad o persoasa stoarsa de puteri si bolnava,cu fata rosie deplans.

Vreau o persoana sau un lucru care sa-mi ia durerea pur si simplu,cu atata o atingere doar !

Vreau sa uit,da,da,sa uit cred ca asta ar fi cel mai bine. Ma doare cand vad ca ma atasez si imi pasa de persoane carora nu le pasa de mine,care nu imi vad ochii rosi printre machiaj,care se uita la mine si imi spun: “ce ai?ai patit ceva?” si se multumesc cu un “nu am nimic” si te lasa si uita.

Ala e momentul in care tu sa vi si sa ma iei in brate si sa-mi spui ca e ok sa plang si sa dau afara tot ce nu-mi convine , dar eu deja m-am obisnuit sa plang pe ascuns sau sa tin in mine lacrimi amare si atat de arzatoare care ma macina pe dinauntru putin cate putin … si cea mai mare concluzie e ca sunt dezamagita de mine , pentru ca nu dau ce pot si ma multumesc cu putin desi vreau mult , pentru ca nu uit , desi stiu ca mi-ar fi mai bine daca as uita odata ce a fost si sa trec mai departe , pentru ca nu pot sa ma bucur pentru ceilalti pe deplin pentru ca sunt fericiti si eu nu .  Si sunt dezamagita de toti ceilalti pentru atat de multe lucruri incat nu le mai tin randu’ sunt dezamagita de cei care s-au schimbat , de cei care nu au incredere in mine , cei care s-au indepartat de mine si de cei care nu imi arata daca sunt importanta sau nu pentru ei …