La periferia sufletelor.

Si nu ma grabesc sa divizez lumea in bune si rele, nu vreau sa dau verdictul unui om pentru numai o fapta.

Si rugandu-ma pentru cateva picaturi de ploaie m-am asezat la inca o discutie cu norii.Inima a fost mai galagioasa ca de obicei, crescand pulsul cu opt-zece batai, dar am pus totul pe seama toamnei.Simt cum cobor pe o scara cu trepte inegale si ma afund spre centrul pamantului.Mi s-au intepenit gandurile intr-o contractie spontana.

Au fost blocuri de piatra pe care a trebuit sa le spargem, si ziduri reale de ura care ne-au umbrit tamplele.Trebuia sa fim mai pasivi, dar stiam ca viata e scurta, iar daca azi taci, maine gura ta va fi pecetluita de tacerea de ieri…

Si sunt momente in viata cand.. satul sa te lupti cu tine insuti, declari razboi intregii lumi, de unul singur,fata in fata cu ei, fara arme, fara planuri, si ciuruit de cuvintele lor dar fara nevoia de a cere ajutor, fara gandul de a renunta.Viata e doar o improvizatie, suntem pusi in fata unor circumstante fara drept de apel, doar un joc pentru privitori si o cursa continua pentru concurenti.Daca reusesti sa ajungi la finish, vei vedea o pancarta mare scrisa doar pentru tine: Ai reusit, felicitari, te-ai calificat pentru urmatoarea runda!