Archive for September, 2010

Cine sunt eu pentru tine?

Posted in Aberatii, Nicaieri, Sentimente, Uncategorized on September 25, 2010 by ~ ahvie

Ma macina intrebarea asta de cateva zile. Mi-ar placea sa stiu parerea sincera a tuturor persoanelor pe care le cunosc. Sa stiu ce cred despre mine. Cine sunt eu pentru fiecare in parte. Dar mai ales pentru tine.
Unii imi spun ca gresesc, altii ma admira pentru faptul ca nu ma ascund si fac ce vreau. Dar.. de fapt ma ascund.. ma ascund de cate o persoana.. asa, pe rand. Depinde ce fac. Si pana la urma, ce daca? Mi-e imposibil sa fiu sincera mereu sau sa nu gresesc. Sa fiu corecta fata de toti in acelasi timp.. e cam complicat, nu crezi?
Nu imi lipseste curajul de a spune ce simt, dar imi lipseste curajul de a rani pe cineva, sau de a spune ceva care nu stiu cum ar face o persoana sa reactioneze. O sa lucrez la asta..
Vreau sa simt cum mi se opreste respiratia in prezenta lui, sa simt cum nu ma mai pot tine pe picioare, sa fie in gandul meu mereu, sa mi-l imaginez asa si asa si asa, sa ma mangaie subtil si sa mi se faca pielea de gaina. Dar sa stiu ca poate fi al meu..
Zicea cineva la un moment dat ca vulnerabilitatea este putere. Putere prin felul in care te afisezi, putere prin felul in care arati oamenilor ca esti de fapt, putere prin faptul ca poti spune cuiva ceea ce gandesti… sau ceea ce simti, puterea de a renunta la cineva chiar daca il iubesti, putere de a “da cartile pe fata” in momentul in care stii ca asta te poate face sa suferi sau sa pierzi lucruri importante din viata ta.

M-am simtit in toate felurile, numai puternica nu.
Viata e simpla, noi o facem complicata.

Nu stiu daca e din cauza acestei mirobolante varste de aproape saisprezece ani sau nu, dar majoritatea lucrurilor din viata mea par suuuper complicate. In unele momente de luciditate, mai rare, dar sunt si ele acolo.. imi dau seama ca totul este foarte simplu, de fapt. Dar noi, prin felul nostru de a fi, complicam lucrurile. E simplu. Iubesti. Nu mai iubesti. Te iubeste. Nu te iubeste.

De fapt.. alta ar fi combinatia. Nu mai iubesti. Te iubeste. Iubesti. Nu te iubeste. Oricum, scrise in ordinea de mai sus sau in ordinea asta, e tot una pentru toata lumea, cred.

❤ Pisicutza. 😀

To you..

Posted in Aberatii, amintiri, minciuni, Nicaieri, Sentimente, Uitare, Uncategorized on September 23, 2010 by ~ ahvie

Nu credeam ca voi ajunge aici.. sa fac asta.

Dar uite ca sunt in fata .. acestei pagini goi incercand sa transmit un mesaj. Nu stiu daca intelegi, dar .. macar incerc ..si nu stiu cat de tare imi pasa..

Mi-a placut.. cat a fost. Si probabil ca mai e. Adica.. da.. sper(am) ca mai e.

Presupun ca tie nu iti pasa atat de mult pe cat imi pasa mie, dar nu am de gand sa iti reprosez nimic. Si daca o sa crezi ca asta vreau, daca o sa crezi ca datorita mie ajungi in Nicaieri.. atunci.. nu ramane decat sa vedem ce facem.

Nu stiu daca ar trebui sa ma mai gandesc la tine. Cred ca nu. Dar orice fac imi aduce aminte de tine.. muzica.. ploaia.. si.. stii si tu.

Nu vreau ca asta sa para ca si cum as regreta totul, pentru ca nu e asa.

Asa cum ma uit la luna plina, si o ador, asa ma uit si la cum eram. Ma gandesc doar ca as da orice sa mai fie cum a fost.. si tu?

Mda, cred ca acum ar cam trebui sa imi cer scuze pentru asa-numita mea Indrazneala de a mai avea iluzii, sau de a crea iluzii.

so yeh.. scuze.

La periferia sufletelor.

Posted in Aberatii, amintiri, Sentimente, Uncategorized on September 19, 2010 by ~ ahvie

Si nu ma grabesc sa divizez lumea in bune si rele, nu vreau sa dau verdictul unui om pentru numai o fapta.

Si rugandu-ma pentru cateva picaturi de ploaie m-am asezat la inca o discutie cu norii.Inima a fost mai galagioasa ca de obicei, crescand pulsul cu opt-zece batai, dar am pus totul pe seama toamnei.Simt cum cobor pe o scara cu trepte inegale si ma afund spre centrul pamantului.Mi s-au intepenit gandurile intr-o contractie spontana.

Au fost blocuri de piatra pe care a trebuit sa le spargem, si ziduri reale de ura care ne-au umbrit tamplele.Trebuia sa fim mai pasivi, dar stiam ca viata e scurta, iar daca azi taci, maine gura ta va fi pecetluita de tacerea de ieri…

Si sunt momente in viata cand.. satul sa te lupti cu tine insuti, declari razboi intregii lumi, de unul singur,fata in fata cu ei, fara arme, fara planuri, si ciuruit de cuvintele lor dar fara nevoia de a cere ajutor, fara gandul de a renunta.Viata e doar o improvizatie, suntem pusi in fata unor circumstante fara drept de apel, doar un joc pentru privitori si o cursa continua pentru concurenti.Daca reusesti sa ajungi la finish, vei vedea o pancarta mare scrisa doar pentru tine: Ai reusit, felicitari, te-ai calificat pentru urmatoarea runda!

Timpul se masoara in amintiri.

Posted in amintiri, Povesti, Sentimente, Uitare, Uncategorized on September 6, 2010 by ~ ahvie

Tanjesc din nou dupa libertate. Mi se pare atat de goala camera in care imi adorm zilele, incaperea in care imi arunc urmele lasate de oboseala pe chipul meu care nici nu mai stie a schita linistea.

Fiecare zi porneste de aici. Aici e reperul, locul in care incepe si se termina fiecare adunatura de ore ce ma tine activa. Nu e totul asa placut cum ar trebui.

Noi oamenii avem prostul obicei de a ne masura viata in zile, ore, minute, ani.  E o mare greseala din partea noastra. De cele mai multe ori intrebam pe cineva ” Cati ani ai? “. La care persoana respectiva raspunde, spunand diverse cifre, aratand inaintarea in varsta, si noi raspundem cu obisnuitul ” Multi inainte.” .

Catalogam oamenii ca fiind tineri, batrani, copii, fete, femei, adolescenti, dar asta in raport cu ce? In raport cu ce sunt eu tanara sau batrana? In raport cu timpul pe care l-am petrecut aici, pe Pamant?

____________________

Iar mi-e dor. Inca mi-e dor de caldele zile de vara, de statul pe plaja si uitatul melancolic la valuri.

Mi-e dor de cum eram inainte.. mi-e dor de gradina plina de flori si de leaganul facut in caisul din spatele casei.

Mi-e dor de mine, asa cum eram, mica si simpatica..

De zambetul ala care parca ramasese imprimat pe buzele mele, pentru ca nu stiam ce se intampla in jurul meu. Erau multe lucruri necunoscute, pe care sincer.. mai bine nu le aflam. Putem sa traim si fara ele.

Pentru ce?..

Numai pentru ca acum sa crestem si sa realizam ce ne asteapta? Adica, toata chestia asta cu ingrijorare/fericire/tristete/indiferenta , nu era atunci cand eram mici. Nu exista pentru noi.

Ar fi frumos sa putem da timpul inapoi si sa retraim anumite momente. Asa cum erau, bune, rele, sa fim iar acolo.

Melancolie.. si dor. Mult dor.

_______________________

Asa ca sa nu asteptam sa treaca timpul, sa nu vedem ca trece timpul, sa nu stim nici macar ca exista timp, sa lasam viata sa fie doar mai complexa, cu cat mai multe intamplari, incercari, esecuri, reusite, vise.

# Ahvie

Apocalipsa viselor

Posted in Aberatii, amintiri, minciuni, Nicaieri, Sentimente, Uitare, Uncategorized on September 3, 2010 by ~ ahvie

Niciodata nu e cum vrem noi sa fie. Nimic nu e.

Oricat de mult am incerca, tot se gaseste ceva care sa vrea sa ne schimbe, astfel incat sa nu stim niciodata ce vrem. Sau daca ajungem sa stim, visul nostru ramane doar un alt vis in Cartea Viselor.

Cum ar fi.. ? ..

Am ajunge sa ne contrazicem, si am ajunge la un haos total. Nu s-ar mai intelege nimic. Visam la independenta, la dreptate, la drepturi.. Tipic.

Nu o sa ne intelegem niciodata unii pe ceilalti. Suntem prea complicati. Fiecare in felul lui, dar suntem complicati. Suntem diferiti. Dar totusi, avem intotdeauna ceva in comun. Trebuie doar sa cautam, pana gasim. Si un lucru e clar : majoritatea oamenilor nu stiu sa iubeasca. Sau daca stiu, nu iubesc pe cine trebuie.

Dar, cui ii pasa? ..

Unele lucruri pur si simplu nu pot ajunge realitate. In lungul lor drum spre contactul cu ea, se izbesc de peretii transparenti ai indoielii si mor.

_____________

De ce m-ai lasat sa traiesc.. ? Am aruncat totul.. ne-am pierdut amandoi..

Am ajuns la sfarsit.. si simt ca de fiecare data cand incerc sa te ating imi  scapi printre degete.

” Unde fugi ? Hai, distruge-ma pana la capat ! “

Vreau sa ne ratacim de sute si sute de ori, si sa o luam de la capat de cate ori vrem ;3..

izvor de fericire.. ” ..