Archive for August, 2010

Aberatii.

Posted in Aberatii, amintiri, minciuni, Nicaieri, Sentimente, Uitare, Uncategorized on August 30, 2010 by ~ ahvie

Iubim fantomele unui trecut tandru.

Zborurile gandurilor noastre de pe un drum pe altul al dragostei atarna de cea mai usoara bataie a vantului. Dam oricarui joc al fiintei noastre toata puterea intensitatii, ca apoi, intr-o clipa, sa ne mutam toata.. zestrea sentimentala intr-un alt cuib presupus al fericirii ei.

“Lui insa, vara intrata ii amintea si de toamna din el, imprietenita cu o primavara.”

E liniste.

Te poti descurca prin panzele ploii o vreme. Si se mai poate ca si caderea frunzelor sa iti provoace sentimentul de nemurire. Dar cand panzele ploii nu se mai sfarsesc si nu mai e nicio raza de soare sa iti lumineze calea, astfel incat sa nu ramai pe loc, picaturile ce ti-au udat hainele, incep sa iti ude si sufletul.

Nu vrei sa se termine. Pentru ca atunci cand se termina totul mana lui calda se desprinde de mana ta inghetata.. atunci.. peste toate puterile inclestarilor de tot felul intervine realitatea, sfasiind “inselaciunea”. Atunci, Primavara care i-a luat de mana Toamna autorului de mai sus, aceasta se va dezlega din stransoare si se va duce.

Nu, asa ceva nu trebuie sa ajunga in fata dezastrului. Nu trebuia..

Puteam sa mai iubim, puteam sa mai imbinam culorile vesele pe paleta plina de alb, negru si gri, puteam sa cunoastem miscarea in spatiu, sa simtim ce e infinitul.. sa simtim ce e etern si ce e trecator..

Dar nu..

Erau clipe in care legatura noastra cu vara de afara parea a fi mai mult decat simpla magie..

Se spune ca atunci cand esti cu persoana iubita pe plaja, in timpul apusului, poti auzi atunci cand Soarele loveste valurile marii si apoi se pierde in adancul albastru. Am vrea sa fie adevarat. Am vrea ca totul sa fie asa cum vrem noi, si toti sa ne urmeze regulile.

Frica.

( De ce creaturile noptii nu exista cu adevarat .. ? Eu as vrea sa existe. As vrea sa existe Vampirii. Sunt super-monstrii ! De fapt.. am putea spune ca toti scriitorii au o .. mica parte din ei. Pentru ca ei te vad chiar si cand nu se concentreaza asupra ta. Cum ar fi ca tu sa te uiti dupa ceva, ei dupa altceva, dar sa te vada in acelasi timp chiar daca sunt in celalalt colt al incaperii. )

Ne este frica sa nu pierdem ce avem, asa cum vampirilor le e frica de lumina. Totusi, noi putem sa re-capatam ceva, dar ei ? Ei ce fac ?

Ajung in lumina orbitoare a soarelui si mor. De aia urasc eu soarele. Cel putin cateodata. De ce nu ploua? (.. like.. now ?) De ce nu e Luna Plina in fiecare seara ? Sunt multe intrebari fara raspuns.

Dar intrebarea mea are raspuns. Si nu e cel pe care il vreau. Si sa nu indraznesti sa ma intrebi ce intrebare am eu. Am spus doar ca are un raspuns deci ar trebui sa te intereseze prea putin. Intelegi ?..

You don’t have to be colder.

Fa ce vrei..

Eu sunt aici.

Advertisements

Nicaieri.

Posted in Aberatii, Nicaieri, Povesti, Sentimente, Uncategorized on August 26, 2010 by ~ ahvie

Umbre.

Umbre ce ne innegresc in timp Orasul Luminii, transformandu-l in Nicaieri..

Da, e intuneric in Nicaieri-ul meu. E lumina doar cat sa vezi pe unde mergi, si cu cine vorbesti. Trebuie sa ai curaj acolo. Trebuie sa capeti curaj sa spui ce simti, trebuie sa ai curaj sa spui adevarul.

E un oras fara sfarsit.

Exact.

Oricat ai rataci pe strazile Nicaieri-ului, ajungi… nicaieri. Este orasul viselor, al sperantelor si al fricii, unde numai ce vrei tu nu devine realitate si e inghitit de gandurile altora.

Iti cumperi speranta in pastile. E cea mai rapida cale de a trece de dorinta omeneasca.

Ajungi acolo in momentul in care nu mai poti. In momentul in care frica de necunoscut iti invadeaza trupul, atunci cand tipete ingrozite tipa in noapte, atunci cand iti simti sangele cum curge prin vene..

Victime.

Asta ajungem sa fim.

.. ce ziceai? .. Iubire ?!

Sentimentul ala care te face sa te simti in al 9-lea cer, care atunci cand esti langa persoana iubita se multiplica de sute si sute de ori incat simti ca nu poti face nimic sa il opresti, pentru ca de fapt nu vrei? Acelasi sentiment care totusi te aduce cu picioarele pe pamant atunci cand  o pierzi.. si simti ca totul in jurul tau se duce de rapa? .. care te face sa vrei sa repeti acele momente la nesfarsit… ?

Nu.. asta nu stiu daca exista acolo. Poti sa traiesti cu ea doar daca ajungi cu ea acolo.. daca nu o pierzi pe drum..

Te simti in cadere libera. Din cand in cand te mai lovesti. Dar nu e durere normala.. nu te dor membrele.. coastele sau altceva. Pur si simplu te doare. Nu stii ce. Te  doare si atat.

E castelul meu. Trebuie sa astepti la intrare daca vrei sa intri in catacombele inimii mele. Trebuie sa iti predai URA. Nu poti intra cu ea acolo.

…..Wake me up when my life ends..

Fericire ?

Posted in Aberatii, amintiri, minciuni, Nicaieri, Sentimente, Uitare, Uncategorized on August 21, 2010 by ~ ahvie

Stam si ne intrebam : suntem fericiti ?

Ajungem la concluzia ca traim in propria noastra lume, unde totul e asa cum vrem noi sa fie. Dar nu e.

Vrem sa fim fericiti, dar nu putem. Sau vrem sa fim tristi, si nu putem.

De ce ar vrea cineva sa fie trist ? Raspunsul ? Uite-asa.

Simtim nevoia de a ne elibera de tot, si incepem sa plangem cum putem.. on the outside or on the inside..

Tot ce vrem e sa urmam ce simtim. De ce trebuie ca cineva sa iti spuna ce sa simti ? Sa iti controleze sentimentele? De ce atunci cand plangi intotdeauna e cineva care te intreaba ” De ce plangi ? ” ..Pentru ca vreau ! E interzis ? ..

Sau de ce ai rade? .. Uite.. pentru ca am gasit ceva interesant. Care e problema?

Vrem sa fim fericiti. Ne intrebam de ce altii pot fi asa , si noi nu. De ce altii stau in palate, si noi nu. De ce o persoana e vazuta mai bine in ochii persoanei pe care o iubesti.. ? De ce nu poti si tu ?

Incercam sa ne gandim ce are .. fiinta respectiva si noi nu avem. Dar nu gasim nimic. Desi sunt destule diferente..

Vrem sa iubim. Dar putem ? Putem sa ne dedicam tot timpul cuiva alaturi de care nu am trait si totusi avem impresia ca il/o stim de o viata intreaga.  Dar nu e asa. Invatam ca timpul poate schimba pe oricine, si da, poate face asta mai bine decat oricine. Nu conteaza anii care au fost. Conteaza prezentul. Pentru ca nu poti schimba nimic.

Si stiu asta. Regret. Enorm.

Gresesc .. gresim.. toti. Si nu, nu poti invata din toate greselile. Le tot repeti.. dar pana cand? Situatiile sunt diferite si nu stii niciodata ce urmeaza sa se intample.

Vreau sa dau timpul inapoi.. Chiar daca o sa fac aceleasi lucruri.. aceleasi greseli. Tot ce trebuie sa stiu e ca sunt iar alaturi de persoana pe care o ador. [<3]  Nu conteaza pentru cat timp. Dar sa stiu ca sunt acolo. Si as repeta momentele alea de atat de multe ori…

Poate as gasi ceva si mai dragut la.. noi.. de fiecare data cand se repeta. 🙂

Atat vreau.

——— <33<333<33 ..

Si .. Suntem fericiti ?

Oglinzi si cercuri.

Posted in Aberatii, amintiri, minciuni, Nicaieri, Sentimente, Uitare, Uncategorized on August 12, 2010 by ~ ahvie

Ma bantuie o mie ganduri. Nici nu mai stiu ce sa scriu..

Iar sunt prea multe sentimente amestecate, incalcite, si .. atat de incurcate incat nu se mai intelege nimic din ele.

Mintea mea nu concepe lucrurile nesemnificative pentru care sufera. Prezentul reprezinta acum doar oglinda trecutului cu multitudinea de reflexii puse in lumina de ceea ce am simtit, dar si de ce simtim.

Toate lucrurile astea s-au mai intamplat de nu stiu cate ori. De ce iar? De ce nu putem face ceva sa schimbam asta ?

Facem noduri in trecutul ala, incat sa reusim sa ne agatam de el fara sa vrem. Am face orice sa uitam unele lucruri, dar pur si simplu .. nu e nimic de facut.

E o ploaie ce nu se va termina. Simt ca stau pe margine si imi privesc viata cum se duce.. incetul cu incetul. Trebuie sa fac ceva sa schimb asta.

TREBUIE !

Altfel ajung iar sa ma pierd in Nicaieri. Si doar ce gasisem modul  de a ma elibera. Cred..

Totusi.. nu am motive clare sa ma simt asa. Nici nu stiu.

Si da, iar dau vina pe ‘multimea de sentimente’ in care ma pierd..

I’d like to know what is going to happen.

Nu avem motive clare pentru care sa iubim. Daca iubim pe cineva, iubim pentru ca asa simtim. “Te iubesc pentru ca te iubesc, nu pentru ca si tu ma iubesti ! ” . [is that true ? ]

If I tear you open wide,

Take a look inside..

Are you pretty ?

Suntem prinsi intr-un joc, si ne invartim.. iar.. si iar..

# Ahvie.

Furtuna.

Posted in Aberatii, Povesti, Sentimente, Uitare, Uncategorized on August 2, 2010 by ~ ahvie

Stam pe acoperisul lumii. Mai sunt 5 minute pana la rasarit.

Privim in jos, ne uitam in abisul in care avem de gand sa cadem, sa terminam tot ce aveam. Marele munte rosiatic se ridica incet prin tot ce a ramas din inaltele cladiri odata locuite.

Privesti a doua oara in jos si mii de sentimente dau navala in inima ta si retraiesti de mii si mii de ori acele momente fantastice. Eu raman doar un spectator..

Te simti singur.. Incepi sa te gandesti de ce ai ajuns aici.. incepi sa tipi dar nu stii de ce.

Te doare mintea. Te doare fiecare picatura de sange ce iti curge prin vene. Vrei sa se termine..

Simti cum caderea te elibereaza de suferinta, si cum aerul innecacios iti apasa pieptul, iti patrunde prin inima.. si smulge toata durerea. Te uiti in jos. Vezi o pata … mai tarziu devine o umbra, apoi te cuprinde un fior care te asigura ca daca ai sari de adevarat o sa faca tot ce e posibil sa fi fericit. 🙂

In mintea ta se duce o lupta grea. Iti spui ca nu se merita. Iti e frica sa mori. Iti e frica sa traiesti. Te gandesti ca daca o sa sari, o sa regreti atat de tare incat ceea ce simti acum devine .. doar un tunet in furtuna..

Vantul rece iti inteapa inima ca un fulger. In clipa urmatoare iti ridici privirea dinspre marginea ce se continua cu pierderea in Intuneric, si te uiti spre cer. Amintirile iti invadeaza simturile pana cand totul incremeneste si esti capabil sa faci totul cum vrei tu.

Dar te trezesti.

A fost doar un vis .. tot ce s-a intamplat a fost in mintea ta, doar o lectie pe care trebuia sa o inveti.

Din cauza tuturor faptelor ce ti-au demonstrat ca poti trai in lumea asta moarta, alegi sa traiesti. Zambesti.

Stii ca cineva te iubeste. 🙂

.. _________________ ..

Celor care cred ca nimic nu mai are rost..