Singura si…ratacita.

Se simte ca si cum ar fi sfarsitul lumii..

Ca si cum ceva rau se aproprie si o sa intample. Ai trait intr-o lume plina de minciuni, iar vederea ta “prin pereti” se stinge.. o sa ajungi la realitate.  E greu sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu vei mai fi langa mine.

Simt cum dormi.. cosmarurile tale imi invadeaza lumea, se aud in linistea ce parea odata interminabila. Te-ai afundat mult prea mult in asta. Ai ajuns la fund, si de fiecare data cand te ating, te pierd. Esti apogeul distrugerii mele in gradina temerilor.

De ce sunt asa.. devastata? Tu ai aruncat totul, acum cine e pierduta si singura ? Trebuie sa ma indepartez de tine, cine o sa plateasca pentru tot ce ai facut si ai stricat ? Nu sunt singura..

Esti incontrolabila in mintea ta, nu am nevoie de “chestii”speciale sa vad asta. Sa vad toate semnele tale disperate, din cauza carora ai ajuns sa iti faci inima propria-ti inchisoare.

Atatea nopti, atatea certuri, atatea zile, prea ..usor de sters.

Te pierzi si tu in drumul spre Nicaieri-ul meu, dar nu, nu vei ajunge.  Eu am pus stapanire pe orasul in care pierzi totul. TU nu ai voie.

Nu stiu.

Si da, desi am spus ca ala a fost ultimul, .. se pare ca nu.

Mai nou, mai multe persoane imi invadeaza mintea. Una mai mult.. alta mai putin.

# Adi. 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: