Iubire.

Posted in Povesti, Sentimente, Uncategorized on October 12, 2012 by ~ ahvie

…Drumul iubirii e anevoios si plin de trairi care de care mai diferite.

In fata iubirii trebuie intotdeauna sa te prezinti fericit.. nimeni nu se indragosteste de lacrimile tale, ci de zambetul tau.. pentru ca oricui ii place sa vada o persoana fericita, nu? Oricat de multe obstacole ar fi trebuie sa mergi inainte pentru ca acestea nu fac decat sa iti intareasca relatia cu persoana pe care o indragesti. Bineinteles, asta nu se intampla intotdeauna, pentru ca, asa cum e si vorba din popor :  “Ce-i mult strica ! ”

Cineva spunea ca Iubirea e un fum facut din arborii suspinelor. Purificata, e un foc in ochii celor care se iubesc. Tulburata, e o mare hranita cu lacrimile celor ce se indragesc. Si ce mai e ? E nebunia cea mai inteleapta, pentru ca ne face pe toti nebuni atunci cand cadem in plasa ei. Iubirea e minunata. Nimeni nu o sa o poata defini vreodata, dar pentru mine e modul in care ma privesti atunci cand stam impreuna.. e felul in care te fac sa razi, si cum as vrea sa nu o faci cu altii. E gelozia care se infiripa in capul meu si imi acapareaza gandurile, in momentele noastre de liniste. Sunt geloasa. Sunt geloasa pe parfumul tau pentru ca fiecare strop iti atinge pielea si ramane acolo, iar eu nu pot. Sunt geloasa pe patura ta, pentru ca atunci cand ti-e frig, o iei mereu in brate. Sunt geloasa pe fiecare fata ce te imbratiseaza sau se uita la tine. Sunt geloasa pe aerul pe care il respiri pentru ca ajunge in mici parti in inima ta. Dar asa sunt eu.. geloasa. Si oricat de bine cred ca te cunosc, nu e asa. Nici daca stai zilnic cu o persoana si ii urmaresti toate gesturile si actiunile, pentru o vreme indelungata, nu ai sa o cunosti. Buzele tale sunt un mister pentru ca nu stiu pe cine saruta.. ochii tai sunt un mister pentru ca nu stiu pe cine privesc, mainile tale sunt si ele, pentru ca nu stiu pe cine imbratiseaza. Iar tu, in toata fiinta ta, esti un mister.

Si trebuie sa iti recunosc ceva.. te-am iubit mai putin ieri. DA, mai putin. Mai putin decat o fac azi. Iar azi, te iubesc mai putin decat o voi face maine. Pentru ca fiecare zi care trece ma face sa te iubesc din ce in ce mai mult.

Mi-e pofta de tine. De sarutul tau. De buzele tale moi. De pielea ta fina. De flirt. De joc. De pielea de gaina cand te joci usor cu degetele pe pielea mea. De glumele noastre seci. De crizele pe care le avem. De imbratisarile tale calde. De afectiunea ta. Mi-e pofta sa te iubesc.

Si vreau sa ma iubesti. Asa mult, cum o fac si eu. Sa imi arati asta. Sa ma iubesti mai mult decat pe o oarecare alta din trecutul tau. Iar pe viitor, nu vreau sa fiu doar ” o fata din trecut”..

# Ahvie.

 

Advertisements

Lingurita cu dragoste.

Posted in Aberatii, Sentimente, Uncategorized on September 9, 2012 by ~ ahvie

De ce ma doare atat de mult tot ce faci ? De ce nu pot sa fac cum am facut si cu restul? Ce ai tu mai special decat ei.. ? De ce ma doare ca tu crezi orice iti trece prin zbor pe langa urechi ? Ca iti pasa mai mult de ce crede lumea, decat ce simt eu ?

Iubirea noastra e ca un pachet. Odata cu chestiile care nu ne convin, inchidem pachetul, il legam frumos cu o fundita si il punem undeva in coltul inimii noastre si uitam de el. Si luam alt pachet, indesam acolo toate amintirile frumoase, il legam, il lasam 10 minute, iar cand il desfacem ne prefacem ca e o surpriza si nu stiam ce e inauntru. 

Mai crezi in noi? Sau crezi ca totul s-a terminat cand am inchis amandoi primul pachet si l-am legat cu fundita rosie? Eu inca cred. Cred ca ma iubesti, cred cand imi spui ca tii la mine mai mult decat la orice, cred in destin. Cred in lucrurile care asa au fost sa fie. Cred ca tot ce se intampla intre noi are un scop. Cred ca trebuie sa invatam ceva din fiecare greseala pe care o facem. Cred ca marea are un plan pentru noi.
Crezi in noi.. Crezi in ceea ce simti acum? Chiar daca vrei sa pleci? Vei mai crede…? Ma gandesc cu teroare la clipa in care nu vei mai fi langa mine, nu ma vei mai alinta… mi-e frica de dorul de dupa… Cand o sa iei toate pachetelele si o sa pleci. Atunci cand o sa te saturi de mangaierea mea, de vocea mea, si tot ce are legatura cu mine. Mi-e frica sa nu te indragostesti de altcineva, in fiecare moment in care nu esti langa mine. Te-as inchide intr-un castel din care sa nu mai poti iesi, si sa ai tot ce vrei. In castelul inimii mele. Ai tot ce vrei acolo. Trebuie doar sa crezi. Si trebuie sa vrei indeajuns de tare pentru ca nu oricine ajunge acolo. Nu e ca un muzeu unde platesti la intrare, te uiti la 2-3 amintiri si pleci. Nu. Ramai acolo sa te uiti la toate si sa te gandesti de mai multe ori inainte sa faci ceva. Si sa te pui in locul meu.

Imi doresc sa realizezi ca ma dor cuvintele si gandurile tale… nesiguranta si confuziile tale.. iubirile tale vechi si cuceririle tale noi… faptul ca azi ma vrei, si maine mai putin..

Iti mai aduci aminte primul nostru sarut? Prima noapte in care am stat impreuna? Prima calatorie in care am fost? Primul “Te Iubesc ! ” spus din inima? Cum radeam incontinuu si nu ne puteam opri ? Pentru ca eu da. Ma gandesc mereu la dimineata aia din ultima noastra vacanta, cand stateam amandoi dimineata si iti mangaiam fata fina si ma jucam in parul tau. Si ochii tai mari si gropitele tale adorabile..

Promite-mi ca o sa iti arunci furiile de la balcon, si o sa incerci sa ma intelegi.

Promite-mi ca o sa iti inchizi gelozia in dulap, si o sa ai incredere in mine.

Promite-mi ca o sa iti agati nelinistile de copaci, si nu o sa mai asculti barfe si pareri.

Promite-mi ca o sa ma iubesti mai mult decat pe oricare alta.

Avionul Constanta – Iubire pleaca in 5 minute de la linia 5.. Nu ne-am facut bagajul, nu ne-am luat haine de schimb, nu ne-am luat mancare si bere, umbrela si tigari, bani .. nu avem nevoie de nimic, decat de un vis in care sa credem cu tarie amandoi.. Si jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti de tine..

 

# Ahvie.

Dor.

Posted in Uncategorized on July 10, 2012 by ~ ahvie

Ma dor toate. Dar nu e vorba de asta in titlu. Mi-e dor.. de tine.

Pari a fi tipul perfect, asa cum il vreau. Vreau sa fie acolo in fiecare secunda, in fiecare loc, in jurul meu, in fiecare zi, in fiecare seara.. Gelos, simplu.. asa cum trebuie. Sunt fericita. Am tot ce am nevoie, in sfarsit ❤ .

Am facut 3 lucruri azi : mi-a fost dor de tine, mi-a fost dor de tine siiii… mi-a fost dor de tine. Vreau sa ma trezesc langa tine, sa luam micul dejun imrepuna, sa ne jucam impreuna, sa ne uitam impreuna la filme, sa iti fur hanoracele dragute cand mi-e frig, sa ma uit in ochii tai si sa inteleg cat de mult ma iubesti.., sa mergem in vacante, sa privim rasaritul si apusul amandoi… Tu vrei ?

Vreau sa fii langa mine mereu. Sa imi spui cat de mult ma iubesti. Dar sa faci in asa fel incat sa se simta. Ca poti spune “Te iubesc! ” pana si unui boschetar care sta la coltul strazii, om pe care nu l-ai mai vazut in viata ta. Si sa nu o simti. Da, mi-e frica. Mi-e frica sa nu fi ca toti ceilalti. Mi-e frica sa nu te indragostesti de alta, sa nu te saturi de mine, si sa nu ma parasest ca pe o carte prospat citita, pe care o uiti intr-un colt al bibliotecii si nu o mai deschizi niciodata. Nu cred ca as merita asta. Am iubit prea mult fara sa imi dau seama, pana in momentul in care am ajuns sa pierd. Si odata pierdut, poate fi recuperat extrem de greu. Nu imposibil, totusi, dar extrem de greu.

Vreau sa stam impreuna mult timp.. sa vad cum razele soarelui ce apune iti mangaie fata..Vreau sa ma apropii de tine cat mai mult si sa ma lipesc incat sa-ti simt caldura corpului tau cum patrunde prin toti porii pielii mele.
Vreau sa simt cum dorinta creste tot mai mult la fiecare respiratie a ta, ce-mi racoreste corpul toropit de razele soarelui.

Te iubesc mai mult decat ieri si mai putin decat maine.

Si nu mi-e frica sa o spun.

# Ahvie.

 

Ce vreau.

Posted in Uncategorized on April 2, 2012 by ~ ahvie

Toti vrem sa ne indragostim. De ce? Pentru ca e experienta care ne face sa ne simtim cu adevarat in viata. Unde fiecare simt este mai ascutit, fiecare emotie e intensificata, si realitatea noastra zilnica se sparge si zburam spre cer. Poate dura un moment, o ora, o dimineata. Dar asta nu ii afecteaza valoarea. Pentru ca ne lasa in urma amintiri pe care le pretuim tot restul vietii noastre. Nu a zis nimeni ca e usor. Doar ca nu apare la comanda. Nu te lasa sa te indragostesti de cine vrei.. poate sa fie cineva la care nici macar nu te asteptai, si nu te-ai fi gandit niciodata. Si inca ceva.. nu conteaza diferentele. Pana la urma, opusele se atrag. In fiecare sens al cuvantului.  Nu ?
Oamenii vorbesc tot timpul de cat de greu e sa iti aduci aminte chestii – unde sunt cheile, sau numele unui cunoscut – dar nimeni nu vorbeste vreodata despre cat efort punem in a uita ceva anume. Sunt pur si simplu lucruri pe care trebuie sa le uiti daca vrei sa traiesti in continuare.
Mi-e frica sa renunt. Mi-e frica de ceasul care ticaie si oportunitatile pe care le pierd. Mi-e frica de orice emotie instabila pe care o am, care se dovedeste a fi o zapaceala prosteasca. Si imi e frica sa arat cat de mult  imi pasa de fapt.
Vreau sa fiu iubita. Nu prietena, nu amanta, nu cealalta femeie, nu prietena cu beneficii, nu a doua optiune. Vreau sa fiu cea care este iubita, tinuta in brate, care primeste apeluri la miezul noptii si surprize dragute, si texte cu “Mi-e dor de tine. ” Asta vreau. Dar nu de la oricine. Vreau sa fiu si eu indragostita de EL. Nu numai el de mine. Asa nu e bine. Nu are rost..
Pune-ti o dorinta, si gandeste-te mult la ea, orice vrei tu. ORICE vrei. Gata ? Bine. Acum incepe sa crezi ca poate deveni realitate. Nu sti de unde vine urmatorul miracol, urmatorul zambet, urmatoarea dorinta implinita. Dar daca tu crezi ca e chiar dupa colt, deschide-ti inima si gandeste-te la posibilitatea, apoi la siguranta ca se va intampla, si ar trebui sa obtii ce vrei. Lumea e magica. Trebuie doar sa crezi. E ca un ritual de patrundere intr-un spatiu paralel in care tot ce vrem se intampla. Fiecare avem o maniera proprie de a privi lumea din care vrem sa facem parte. Dar tine minte, intotdeauna o sa fie acel lucru pe care ti-l doresti atat de mult, dar pe care nu o sa il ai niciodata. Acea greseala pe care vrei sa o stergi, dar nu poti. Si cel mai mult, amintirea aia pe care vrei sa o traiesti din nou, si ai face orice doar sa se mai intample o data. Si ce trebuie sa faci cu toata dragostea aia pe care o ai, si nu e nimeni acolo ca sa o impartasesti? Ce se intampla cu dragostea care ramane ? O ignori ? O inchizi si ii pui lacat ?
Cum sa spun ce simt daca nici macar eu nu stiu ? Si ca sa gasesti pe cineva, nu trebuie sa te transformi in imaginea perfecta a ceea ce crezi ca vor ei. E vorba de a iti da seama exact cine esti, pentru ca apoi sa gasesti o persoana care sa aprecieze asta.
Ha. E ciudat cum merge toata treaba asta. Amuzant, as putea spune. Oamenii intra in vietile noastre cand avem noi nevoie mai putin. Cand avem atata incredere in noi, incat credem ca putem face orice vrem, ca sunt invincibili, cand suntem multumiti, poate chiar fericiti cu faptul ca suntem singuri. Iar ei ce fac ? Incearca sa ne convinga ca toata lumea are nevoie de companie, deci ii lasam. Si cand ne asteptam mai putin, cand nici nu ne mai putem imagina idea de a fi singuri, dispar. Se evapora. Si ne lasa sa gasim iar fericirea aia pe care o aveam inaintea lor. Si cand o gasim .. iar vine cineva..

Cu tine.

Posted in Aberatii, minciuni, Nicaieri, Povesti, Sentimente, Uncategorized on February 27, 2012 by ~ ahvie

Iar nu am mai scris de mult..

A nins.. si tot singura am fost.. nu ai fost aici cand am avut nevoie de tine. Nici nu mai vreau asta. Nici nu mai visez la asta.

Urasc toate cuplurile si toate promisiunile pe care si le fac, pentru ca nimic nu tine, oricat de mult ar incerca. Stiu ca sunt rea, dar asta cred.. si sincer, toti vor sa te dezamageasca.. sa iti ruineze visele, sa iti scufunde toate corabiile, sa te lase sa plutesti in deriva mai mult decat pana acum..

Si toate relatiile se termina de obicei cu : “Ramanem prieteni. O sa te ajut cand ai nevoie de mine, iti promit ! ” Pe dracu’ !  Ca unii nici de atat nu sunt in stare. Nici macar sa isi tina ultima promisiune.

Mi-am jurat ca nu mai iubesc. Si am incercat. Nu pot sa imi dau seama daca am facut asta, sau e doar teama de singuratate. Si tind sa cred ca e a doua varianta. Da, imi e frica de singuratate..

Vreau din nou sa iubesc si sa nu stiu pe cine. Macar atat. TU, persoana pe care o astept.. vino mai repede. Vreau sa iti vad stelutele in gene si in par atunci cand ninge. Sa vad cum razele de soare iti ating usor fata.. sa imi spui ca ma iubesti si ca indiferent de ce as face, ma vei iubi mereu. Si vreau sa fie asa. Sa vrei sa fi al meu (si doar al meu ). Si stii ce mai vreau? Cum am spus si acum ceva timp.. Vreau sa unesc stelele si sa scriu cu ele : Te iubesc! Si da, al naibii de mult !Vreau sa ma certi, sa ne certam din nimicuri, sa ne despartim si sa ne impacam dupa cateva ore, sa mergem in locuri in care nu am mai fost, si sa ne ratacim. Da, vreau sa ma ratacesc.. cu tine.

Vreau sa fiu imbratisata.. iar.

# Ahvie.

Capitol nou.

Posted in Aberatii, amintiri, Nicaieri, Povesti, Sentimente, Uitare, Uncategorized on January 23, 2012 by ~ ahvie

” Lumea ne poate face invizibili. Curajul ne poate face incredibili. Dragostea ne poate face invincibili. “

Poate ca este adevarat cand zic ca ma refugiez aici doar cand am nevoie de asta. Adica doar cand am nevoie. Si asa e, pentru ca atunci cand o duc prost, aici scriu. Si nu imi pasa de ce credeti voi. E singurul loc in care pot sa zic tot ce am pe suflet fara ca cineva sa ma critice. E singurul loc in care pot sa povestesc si sa aberez si sa vorbesc de cei pe care i-am pierdut, sau sunt pe cale sa ii pierd.
As vrea sa incep prin a imi cere scuze, fiind primul post pe anul asta. Sa imi cer scuze de la toti cei pe care i-am suparat prin diferite moduri ( mai ales pe tine…nu inteleg de ce am fost asa imatura. Poate ca imi era doar frica sa nu te pierd.. si tocmai asta am reusit. Si de ce imi era frica? Pentru ca nu sunt mai multi de “TU”. Esti unul singur. Tocmai de-aia. Stiu ca am fost incapatanata si greu de inteles, te-am dezamagit complet si nu m-am tinut de promisiuni. Dar oricate tampenii am facut, te-am iubit mai mult decat orice. Si inca o fac. As vrea sa mai iesim, sa ma certi si sa tipi la mine, si sa te crizezi cum faceai de obicei. Da, mi-e dor de asta. Dar decat sa nimic.. macar atat sa faci. ) Oh, cam lunga paranteza…
O alta scuza trebuie adresata persoanei care imi citeste blogul in acest moment, pentru ca stiu ca ai incercat sa intelegi macar un pic, dar nu ai putut.. nimeni nu ar putea.
E absurd. Gandirea mea de copil mic cateodata, copil prost si naiv, care face ce il duce capul.. ma duce fix unde nu vreau. As vrea sa va citesc, sa stiu ce ganditi in clipa asta. As vrea sa stiu ce e adevarat din tot ce poti tu sa spui.

    Vreau o imbratisare..
    Vreau sa… nu conteaza.

Cate aberatii..
Si revenind.. e timpul sa devin de gheata. De azi nu mai pot fi trista, desi mi-e foarte dor de tine.
Viata iti ofera 1000 de sanse. Tot ce trebuie sa faci e sa alegi una. Si am ales-o. Dar nu pe cea pe care o vroiam.
Blogul asta o sa devina in totalitate pentru tine, daca o mai tin mult asa. Stiu ca dau dovada de slabiciune si toate cele.. ca ajung sa fiu mai jos decat nimicul care sunt deja in ochii tai.. dar nu imi pasa ce o sa crezi. Imi ajunge sa ma tot gandesc la tine si la ce ai crede. ( “Ce ar spune daca as face asta? ” )

Cat despre mine, visez la o iubire, si cand o gasesc, fug mancand pamantul. Imi place sa cuceresc si pe urma sa o las balta, ca mai apoi sa regret. Si dupa ce o pierd, imi dau seama si fac tot posibilul sa gasesc o cale de impacare, chiar daca stiu ca nu are rost. Patetic.

Ajunge. E ultimul.
Ce ar trebui sa fac ? Sa scriu despre cat de mult mi-ar placea sa ma lase sa-l iubesc?  Ca mi-e dor de el in fiecare secunda? Ca as vrea sa fie..el, sa fie frumos, simplu, normal? Sa povestesc despre nebunia pura din orele petrecute impreuna?
Sau nu….sa nu…sa mai astept? Sa nu mai visez?
Patetic.

# Ahvie

Well..

Posted in Aberatii, amintiri, Nicaieri, Sentimente, Uncategorized on December 1, 2011 by ~ ahvie

Stiu ca am zis ca o vreme buna nu o sa mai scriu. Planul era ca pana anul viitor sa las timpul sa treaca si eu sa nu ma mai consum cu tot ce se intampla in jurul meu. Dar nu pot.. nu e asa.

Am vrut sa plec. Sa renunt. Am iesit pe usa cu bagajele de amintiri si tot ce era legat de tine. Am vrut sa plec fara ca tu sa sti nimic. Pur si simplu sa plec. Dar de ce ar fi contat pana la urma ? ..

Ei bine, nu stiu.

Nu stiu ce sa fac si nici ce sa cred.

Ma simt rau, foarte rau, nu am somn, nu imi ajunge aerul, ma dor toate, si fara sa simt nimic, ma gandesc.. e un fel de sondare abisala a propriului continut sufletesc. Si nu descopar nimic nou..

Admit, nu pot sta fara tine, si asta pentru ca asa vreau eu sa ma simt. Si in momentele in care nu vreau, tot se intampla asta. Deci, vreau sau nu, e adevarat. Chiar nu pot. Nu vreau sa par disperata. Nici nu stiu daca sunt sau nu.

Mi-ar place ca tu sa asculti glasul pasilor mei, sa simti caldura gandurilor mele, sa privesti adanc in ochii mei si sa imi spui ca simti acelasi lucru. Dar nu o sa o faci. Pentru ca acum, pentru tine totul e ca si o oglinda. Una sparta in mii de bucatele, pe care chiar daca o lipesti tot se vede ca a fost sparta.

Lasa-ma sa desfac nasturii cerului pentru tine. Lasa-ma sa joc un rol in piesa din mintea ta. Lasa-ma sa fiu eu cea care te face sa razi. Lasa-ma sa iti arat…

Ce vrei de fapt ?

Acum tu reprezinti personajul iar eu autorul, insa fara implicarea ta, eu nu am absolut nicio putere.

Si, te risti ?

Port cu mine un singur gand. Se roteste ametitor inauntrul meu. Dar am ramas cuminte, cu ochii inchisi. Te voi lasa sa dansezi de nebun in labirintul sufletului meu, fara sa te ratacesti. Doar atunci o sa .

Ajunge.

Acum sti prea bine ce urmeaza sa zic.. si o voi spune mereu.

Te iubesc.

# Ahvie.